Bursa subtendinosa calcanea


Însă forţa motrică în evoluţia de mai departe a anatomiei totdeauna au fost cerinţele şi interesele medicinei practice. Norma reprezintă una din categoriile principale ale medicinei care racordează atât aspectul metodologic cât şi cel filozofic.

Structura normală a organismului diferă de la caz la caz, ceea ce compune variabilitatea individuală a organismului, condiţionată de eriditate şi de factorii externi. Ea nu reprezintă media aritmetică a variantelor mai frecvent întâlnite la om, ci acel interval optim în limitele căruia organismul rămâne sănătos şi îşi poate îndeplini funcţiile sale în volumul deplin. Deci, structura se manifestă prin funcţie şi ea necesită de a fi privită numai în coeziune cu funcţia. Norma posedă un diapazon de devieri de la indicii statistici, însă numai în anumite limite, neînsoţite de dereglări funcţionale.

Filozoful V. Ca normă în bursa subtendinosa calcanea, după cum menţionează academicianul, anatomistul M. Sapin, pot fi considerate acele structuri care asigură funcţiile optimale ale unui om sănătos.

Anatomie Sem.1 | Quiz

Norma prezintă un fenomen instabil, dinamic, individual ce ţine cont de optimumul activităţii sistemului viu. Starea normală a sistemelor vii poate fi apreciată în limitele unor sfere, zone, frontierele cărora sunt mobile, instabile.

Mobilitatea acestor zone nu ne permite să determinăm în realitate limita dintre starea normală şi cea patologică.

  • Miologie generală - презентация, доклад, проект
  • Muschii Gambei - Anatomie | PDF
  • Голос был странный, какой-то сдавленный: - Adonde file.

Între ele mai există şi starea intermediară, de adaptare, care la fel, se pronunţă diferit în funcţie de vârstă, tip constituţional, sex ş. Aşadar, putem afirma că norma în medicină, în morfologie, poate fi dezvăluită ca un proces contradictoriu dinamic, foarte complicat.

Radu Georgia, prof.

Paralel cu dezvoltarea şi aprecierea noţiunii de normă, în anatomie a apărut şi concepţia anatomiei variabilităţii individuale a formei, structurii şi topografiei organelor, sistemelor de organe şi a corpului uman întemeiată pe un şir de principii teoretice, metodologice şi metodice. Variaţia varitas prezintă starea unui obiect sub diferite forme, în mod variat, sau poate trece de la bursa subtendinosa calcanea formă la alta.

Variantele reprezintă o manifestare a modificării unor însuşiri morfologice şi fiziologice, colectarea bolilor articulare apar ca rezultat al abaterilor în dezvoltarea organului sau a organelor ce nu depăşesc limitele normei.

Anatomia variabilităţii individuale determină capacitatea organismului de a reacţiona la influenţa bursa subtendinosa calcanea a unui complex de excitanţi ai mediului ambiant. Ea determină structura cea mai raţională bursa subtendinosa calcanea avantajoasă a organismului, adecvată la condiţii concrete ale mediului. Existenţa unui larg spectru de forme individuale ale organismului permite supravieţuirea populaţiei şi adaptarea într-un diapazon mai larg la influenţa factorilor mediului ambiant.

Chirurgii printre primii au atras atenţia la aceea că aşa-numita normă ideală aproape că nu se întâlneşte; adeseori se observă o discordanţă între forma şi topografia organelor descrise în manualele de anatomie cu ceea ce se vede în câmpul operator. Un adept înflăcărat al anatomiei variabilităţii individuale a fost N. Pirogov, care a subliniat necesitatea elaborării ştiinţei despre individualitatea omului. Problema determinării normei în morfologie, în anatomia variabilităţii individuale şi a anomaliilor şi astăzi are o semnificaţie deosebită.

Ca normă în anatomie pot fi considerate tipul constituţional, forma ţinutei, forma organelor şi a sistemelor de organe sau variantele anatomice care asigură o activitate vitală optimă a organismului. Norma anatomică reprezintă o valoare în permanentă modificare ce se află în strânsă legătură cu modificările mediului de trai şi a celui ambiant.

Anatomie Sem.1

Anomalie anomalos — abatere de la normă în biologie este considerată ca abatere de la structura şi sau funcţiile specifice pentru specia biologică respectivă, apărută ca urmare a viciului dezvoltării embrionare. Noţiunile de anomalie şi atavisme deseori se folosesc ca sinonime. Însă ultima poate fi aplicată pentru indicarea formelor anatomice caracteristice pentru strămoşii îndepărtaţi ai omului.

Ca exemplu de atavisme pot servi vertebrele coccigiene suplimentare, hipertricoza sau pilozitatea totală a corpului, caninii leziuni sportive ale articulației gleznei, sindactilia ş.

Unele atavisme sunt indiferente pentru activitatea şi viabilitatea individului: osişoarele episternale, oase suplimentare bursa subtendinosa calcanea jurul articulaţiilor radiocarpiene şi a genunchiului, glande tiroide suplimentare ş. Unele atavisme constituie cauzele unor maladii — herniile diafragmale, fistulele faringiene, bursa subtendinosa calcanea laterale şi mediale ale gâtului, orificiile septului interatrial şi interventricular.

Unele atavisme necesită un tratament chirurgical: polidactilia, coaste cervicale, uterul bicorn, uterul dublu, sindactilia ş. În funcţie de gradul dereglării structurii, anomaliile sunt divizate în două grupe: macrosomatice şi microsomatice. La primele se referă anomaliile la care defectul structurii poate fi determinat prin metode simple somatoscopie, radiografie, angiografie.

Anomaliile microscopice, precum heteroplazia şi displazia, necesită metode de investigaţie mai dificile. Conform defectului anatomic şi a celui funcţional, deosebim anomalii: absolut compensate; relativ compensate şi decompensate.

La prima grupă se referă anomaliile la care defectele anatomice aproape că nu bursa subtendinosa calcanea funcţia şi asigură un nivel satisfăcător mecanismelor de adaptare şi compensare — distopia glandei tiroide şi a rinichilor, rinichiul în formă de potcoavă, trei sau patru rinichi, absenţa unui rinichi ş.

Compensaţii relative sunt considerate anomaliile apărute în urma dereglării dezvoltării vaselor sangvine şi a celor limfatice — arterio- şi flebectazii, vena cavă superioară dublă ş. Anomaliile decompensate limitează viabilitatea individului: triada şi tetrada Fallo, defect al septelor cardiace, macrocefalia, tratarea cu ultrasunete a artrozei piciorului, craniostenoza, atrezia esofagului şi a traheei, hipospadia ş.

Structurile normale şi funcţiile organismului trebuie considerate nu ca un substrat al posibilei dezvoltări a patologicului, dar ca un component al rezistenţei generale nespecifice ce asigură o capacitate înaltă de muncă, o activitate socială, o longevitate sănătoasă. Sănătatea cere să fie apreciată nu în statică, dar în dinamică, paralel şi în strânsă legătură cu modificările bursa subtendinosa calcanea ambiant, ţinând cont şi de particularităţile morfofuncţionale ale fiecărei perioade de vârstă.

În acest context, în determinarea sănătăţii un rol deosebit revine substratului morfologic ce stă la baza procesului de adaptare care creează posibilităţi de adaptare la condiţiile mediului ambiant şi la necesităţile fenomenelor de creştere şi criză în diferite perioade ale vieţii, la procesele de îmbătrânire, la diferite suferinţe psihice şi somatice.

Deci, sănătatea reprezintă posibilitatea organismului de menţinere a stabilităţii şi echilibrului morfofuncţional cu mediul ambiant în toate perioadele ontogenezei postnatale.

dureri la nivelul articulațiilor genunchiului cu artroză durerea în articulația genunchiului nu îndoaie piciorul

Articulațiile din picioarele femeilor doare de sănătate poate fi interpretată şi ca suma rezervelor organismului cu o productivitate maximală a organelor, menţionând, în acelaşi timp, limita posibilităţilor funcţionale.

Maladiile apar atunci când influenţa diferitor factori ai mediului ambiant depăşeşte limitele posibilităţilor pe bursa subtendinosa calcanea le poate suporta organismul sau când reacţiile psihice şi cele motorii ale individului la diferiţi excitanţi devansează posibilităţile energetice şi pe cele de adaptare.

Deci, boala este consecinţa unui dezechilibru dintre posibilităţile organismului şi cerinţele faţă de el, la fel şi consecinţa imperfecţiunii mecanismelor de reglare şi adaptare. Însă şi una şi alta este determinată de rezervele sistemului muscular, nervos, endocrin, fiecărui organ şi a bursa subtendinosa calcanea celule. Adaptarea reprezintă un proces de acomodare a organismului, a unei populaţii sau sistem biologic faţă de schimbarea condiţiilor de existenţă şi activitate care se exprimă prin modificarea morfofuncţională, conform cerinţelor acestor împrejurări.

Din punct de vedere morfologic, procesele de adaptare se desfăşoară în două forme principale: prin hipertrofie şi prin atrofie.

Sunteți pe pagina 1din 10 Căutați în document Muschii gambei se impart in mm. Tendonul sau trece pe sub retinaculul extensorilor si se insera pe cuneiformul medial si pe baza primului metarsian, putand trimite un fascicul spre falanga proximala a halucelui.

Hipertrofia se caracterizează şi printr-o creştere a volumului şi a masei organului, a volumului elementelor celulare, iar în unele cazuri şi a cantităţii celulelor în organe.

Majorarea numărului de celule se numeşte hiperplazie. Atrofia, dimpotrivă, reprezintă un proces caracterizat prin micşorarea volumului şi a dimensiunilor organelor, precum şi prin modificarea cantitativă a elementelor celulare. Bursa subtendinosa calcanea atrofia favorizează dezvoltarea proceselor patologice din organism.

Ca proces adaptiv şi de compensare este considerată şi reînnoirea structurală a organismului, numită regenerare. Regenerarea, care asigură activitatea vitală a organismului în condiţii obişnuite, este numită regenerare fiziologică.

Prezintă simetrie bilaterală. Fasciculele musculare sunt orientate perpendicular faţă de axele articulaţiilor. Muşchii sunt aranjaţi pe distanţă cea mai mică dintre punctele de origine şi inserţie. Separă grupurile de muşchi unul de altul şi trimit în profunzime septuri intermusculare, care se fixează pe oase. Sporesc rezistenţa laterală şi nu permit deplasările laterale ale muşchiului în timpul contracţiei.

Regenerarea, ce are loc în caz de lezare a ţesuturilor, se numeşte reparativă. Între sănătate şi maladie există o stare intermediară, în care se află mai mult de jumătate din populaţia Terrei.

Deci, Anatomia Omului este şi o ramură aplicativă a ştiinţelor bursa subtendinosa calcanea studiază forma, structura şi funcţiile organismului, cauzele şi mecanismele apariţiei diferitor dereglări, precum şi prevenirea diferitor maladii, păstrarea şi restabilirea sănătăţii. Ea studiază organismul în ontogeneză, în strânsă legătură cu vârsta, cu modificările mediului ambiant şi ale mediului de trai.

Reprezentând în cadrul biologiei ştiinţa vieţii, anatomia s-a dezvoltat în strânsă legătură cu zoologia, fiziologia, biochimia, biofizica, botanica şi în prezent cu genetica. În cadrul medicinei ea constituie temelia pe care se sprijină toate celelalte ştiinţe din învăţământul medical.

În studiul medicinei anatomia îndeplineşte şi alte funcţii importante. După W. Deci, în faţa Anatomiei stă o problemă nobilă — de a dobândi date noi despre structură şi de a stabili limitele acestei excedenţe. Medicina contemporană nu cere de la anatomie structura şi forma omului abstract, ci date bine determinate despre morfologia individului real, concret. Se realizează speranţa lui Goethe, care spunea că anatomia este ştiinţa formelor vii şi a transformărilor şi reorganizărilor corpului omenesc.

Deci, ar fi firesc ca această ştiinţă fundamentală, progresistă, cu perspective, eternă bursa subtendinosa calcanea esenţă şi destinată celor vii, să fie numită Morfologia Omului, denumire dată de marele Goethe morfos — forma; logos — ştiinţa.

Acestea însă rămân şi astăzi neutilizate în medicină, în sănătatea publică. Pentru această ştiinţă fundamentală este la fel de important de a nu se limita la cunoştinţe despre Om, tinzând şi la aplicarea utilă a cunoştinţelor în activitatea Omului.

Evaluarea actuală a acestei ştiinţe va depinde nu de ceea ce am reuşit să evidenţiem cu noile metode de investigaţie, dar de interpretarea şi aplicarea lor în prevenirea, compensarea şi tratamentul diferitor bursa subtendinosa calcanea ale organismului uman. Anatomia, ca ştiinţă fundamentală, trebuie să-şi aducă aportul la progresul medicinei, în special la prevenirea maladiilor, bazându-se pe cunoaşterea profundă şi multilaterală a substratului morfologic al organelor şi sistemelor de organe.

Pentru a pătrunde mai esenţial în oricare ştiinţă, inclusiv bursa subtendinosa calcanea anatomie, se cere o cunoaştere a istoriei, etapelor ei principale de dezvoltare. Istoria anatomiei, ca parte a istoriei medicinei, reprezintă cronica luptei bursa subtendinosa calcanea materialiste despre corpul uman cu idealismul şi dogmatismul.

Tendinţa de a obţine date noi şi precise privind structura corpului uman a avut de suferit secole de-a rândul persecuţii din partea autorităţilor laice, mai ales ecleziastice.

Istoria anatomiei, preocupată de studierea structurii corpului omenesc şi a căilor principale în stabilirea conţinutului său ştiinţific, a fost îndelungată, anevoioasă şi strâns legată de dezvoltarea practicii medicale. În istoria anatomiei se pot evidenţia două perioade mari.

Prima începe în antichitate, cu — ani î. În antichitate, în mileniile 4 — 2 î.

ce este artroza articulațiilor arcuite poate fi transpirați cu durere în articulația șoldului

În Egiptul Antic au fost obţinute anumite realizări anatomice legate de cultul de îmbălsămare a bursa subtendinosa calcanea. Egiptenii, ce practicau îmbălsămări şi mumifieri, au descris unele circumvoluţiuni ale encefalului, membranele lui, au făcut referiri la nervi şi la paraliziile lor, au prezentat inima ca locul de unde pleacă toate vasele.

Începând cu secolul VIII î. Conform acestor studii, corpul omului este constituit din 7 membrane, oase, articulaţii, vase sangvine, ligamente, 90 vene, 9 organe şi trei umori.

Ombilicul era considerat centrul articulația încheieturii umflată și dureroasă. Destul de progresivă s-a dovedit a fi concepţia că embrionul apare la contopirea celulelor sexuale masculine şi feminine, la fel şi studiile despre organele de simţ şi importanţa lor în perceperea lumii.

Informaţii despre acordarea unei atenţii deosebite, conştiente studierii structurii corpului omenesc se referă către secolele V — IV î. Fondator al anatomiei şi fiziologiei din această perioadă este Alcmeon din Crotona, autorul unui bursa subtendinosa calcanea despre structura corpului animalelor.

metode de tratament ale bolilor articulare dacă articulația doare

Bazându-se pe rezultatele autopsiilor pe animale, autorul pentru prima dată a indicat că la om encefalul este organul principal al perceperii şi gândirii; pentru prima dată a descris unii nervi şi rolul lor în activitatea organelor de simţ. Reprezentaţi remarcabili ai medicinei acestei perioade au fost Hippocrat, Aristotel, Herofil, Erasistratos ş.

Hippocrat — î. Trebuie menţionate şi unele concepţii greşite ale autorului despre circulaţia sângelui şi importanţa corpului vitros al globului ocular. El considera că aerul inspirat serveşte la răcorirea inimii şi aceasta n-are nici început şi nici sfârşit.

Hippocrat susţinea că în structura organismului rolul central îl joacă patru sucuri: sângele, bursa subtendinosa calcanea, bila chole şi bila neagră melanchole.

  • Anatomia-Omului-Papilian-Vol-I
  • Culegere teste Anatomie USMF - Free Download PDF Ebook
  •  Успокойтесь, Джабба, - приказал директор, - и доложите ситуацию.

Prevalenţa unuia din aceste sucuri determină particularităţile de temperament ale omului: sanguinic, flegmatic, coleric şi melancolic. Aristotel — î. Articulația genunchiului doare noaptea ce să faci descris detaliat nervii cranieni, vasele placentei. Herofil î. Erasistratos — î. În domeniul sistemului vascular a descris valvele inimii, aorta, vena cavă, arterele şi venele mari; a studiat funcţiile organelor sistemului digestiv, a descris cerebelul şi circumvoluţiunile emisferelor encefalului.

Erasistratos a acordat o mai mare importanţă funcţiei, fapt pentru care bursa subtendinosa calcanea fost numit mai târziu părintele fiziologiei. În secolul I al erei noastre, Rufii primul a descris încrucişarea parţială a nervilor optici şi a determinat că funcţia nervilor este dependentă de funcţia creierului. În această perioadă an. Se presupune că lucrările lui Galenus au la bază materialele obţinute de Marin. Ilustru cercetător, biolog, medic, anatomist şi fiziolog al Romei Antice a fost Claudiu Galenus — e.

Muschii Gambei - Anatomie

Galenus pentru prima dată a utilizat vivisecţia, a fondat medicina experimentală, în special neurologia. A efectuat multiple experimente cu secţionarea măduvei spinării la diferite nivele pe porci, a studiat structura encefalului, concluzionând că anume encefalul prezintă centrul gândirii, al mişcărilor voluntare şi al senzaţiilor. Galenus a demonstrat experimental pe animale că secţionarea măduvei spinării la nivelul vertebrei C3 opreşte respiraţia.

Bursa subtendinosa calcanea a clasificat oasele şi articulaţiile, a introdus termenii de diafiză şi epifiză. A descris corpul calos, ventriculul III, comunicaţiile dintre ventriculii cerebrali, dura mater, pia mater şi corpii cvadrigemeni; a descris diferite porţiuni ale encefalului, inclusiv vena care îi poartă numele vena cerebri magna Galeni.

Întrucât în Roma Antică religia a interzis autopsiile cadavrelor, multe din informaţiile anatomice obţinute de Galenus pe animale au fost mecanic transferate la om. Erorile anatomice ale lui Galenus au putut fi observate numai peste ani în epoca Renaşterii, când sunt permise disecţiile pe cadavre.

Urmează o lungă perioadă — corespunzătoare evului mediu — în care disecţia este complet abandonată, ca urmare a interdicţiilor bisericii asupra cercetărilor din acest domeniu. Acest tratat, în cinci volume, cuprinde experienţa şi toate datele anatomo-fiziologice şi concepţiile medicilor greci, romani, indieni şi arabi.

Culegere teste Anatomie USMF

El susţine că sediul gândirii este encefalul, preponderent emisfera stângă. În primul volum prezintă informaţii generale despre structura şi funcţiile corpului omenesc, despre structura oaselor, muşchilor, ligamentelor, tendoanelor, despre structura craniului, dinţilor, nervilor cranieni. O deosebită atenţie Avicena acordă tipurilor bursa subtendinosa calcanea, în funcţie de care individualiza şi tratamentul bolnavilor.

Ibn-an-Nafis din Damasc sec. XV pentru prima dată a descoperit circulaţia sangvină pulmonară.

costul glucozaminei și condroitinei umflarea articulației genunchiului după îndepărtarea meniscului

În epoca Renaşterii — epocă de înflorire a artelor şi a ştiinţelor — anatomia înregistrează un oarecare progres prin lucrările lui Leonardo bursa subtendinosa calcanea Vinci şi Andreas Vesalius. Leonardo da Vinci —remarcabil pictor, savant în diverse domenii ale ştiinţei, interesat şi de structura corpului omenesc, reia disecţia pe cadavre umane a disecat 30 cadavrelăsând moştenire 14 volume de planşe anatomice de o mare valoare ştiinţifică.

A studiat proporţiile corpului omenesc, a prezentat clasificarea muşchilor şi funcţia lor din punct de vedere al legilor mecanicii, a descris particularităţile organismului copilului şi adolescentului; primul a studiat anatomia funcţională a aparatului locomotor.